1 Când a aflat Domnul că fariseii au auzit că Isus face și botează mai mulți ucenici decât Ioan 2 (deși nu Isus însuși boteza, ci ucenicii lui), 3 a părăsit Iudeea și s-a dus în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria. 5 Și a ajuns la o cetate din Samaria, numită Sihar, lângă parcela de pământ pe care Iacov o dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, deci, fiind obosit de drum, s-a așezat lângă fântână. Era pe la ceasul al șaselea. * prânz

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: “Dă-mi să beau”. 8 Căci ucenicii Săi plecaseră în cetate să cumpere mâncare.

9 Atunci femeia samariteancă i-a zis: “Cum se face că Tu, care ești iudeu, ceri de la mine, o samariteancă, să beau ceva?” (Căci iudeii nu au de-a face cu samaritenii).

10 Isus i-a răspuns: “Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: “Dă-Mi să beau”, L-ai fi rugat și El ți-ar fi dat apă vie.”

11 Femeia i-a zis: “Domnule, nu ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă. Atunci de unde iei apa aceea vie? 12 Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut el însuși din ea, la fel ca și copiii și vitele lui?”

13 Isus i-a răspuns: “Oricine va bea din apa aceasta va înseta iarăși; 14  dar oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă care izvorăște pentru viața veșnică.”

15 Femeia I-a zis: “Dă-mi, Doamne, apa aceasta, ca să nu-mi fie sete și să nu vin până aici ca să beau.”

16 Isus i-a zis: “Du-te, cheamă pe bărbatul tău și vino aici.”

17 Femeia a răspuns: “Nu am bărbat.”

Isus i-a zis: “Bine ai zis: “Nu am bărbat”, 18  căci ai avut cinci soți; și cel pe care-l ai acum nu este bărbatul tău. Aceasta ai spus-o cu adevărat”.

19 Femeia i-a zis: “Domnule, văd că ești prooroc. 20 Părinții noștri s-au închinat în muntele acesta, iar voi, iudeii, spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

21 Isus i-a zis: “Femeie, crede-mă, vine ceasul când nici în muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. 22  Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. 23  Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, pentru că Tatăl caută astfel de închinători pentru a fi închinătorii Lui. 24  Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să se închine în duh și în adevăr.”

25 Femeia I-a zis: “Știu că vine Mesia, Cel ce se numește Hristos.† “Mesia” (ebraică) și “Hristos” (greacă) înseamnă amândouă “Unsul”. Când va veni, ne va spune toate lucrurile.”

26 Isus i-a zis: “Eu sunt Cel ce vorbește cu tine.”

27 În clipa aceea au venit ucenicii Lui. Ei s-au mirat că vorbea cu o femeie; dar nimeni nu i-a întrebat: “Ce cauți?” sau “De ce vorbești cu ea?”. 28 Femeia a lăsat vasul cu apă, s-a dus în cetate și a spus oamenilor: 29 “Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Poate fi acesta Hristosul?” 30 Ei au ieșit din cetate și veneau la el.

31 Între timp, ucenicii îl îndemnau, zicând: “Rabi, mănâncă.”

32 Dar El le-a zis: “Am de mâncat o mâncare de care voi nu știți.”

33 Și ucenicii ziceau unul către altul: “I-a adus cineva ceva de mâncare?”

34 Isus le-a zis: “Hrana Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35  Nu spuneți voi: “Mai sunt încă patru luni până la seceriș?”? Iată, vă spun: ridicați-vă ochii și priviți câmpurile, că ele sunt deja albe pentru seceriș. 36  Cel care seceră primește plata și culege roade pentru viața veșnică, pentru ca atât cel care seamănă, cât și cel care seceră să se bucure împreună. 37  Căci în aceasta este adevărată zicala: “Unul seamănă, iar altul culege”. 38  Eu v-am trimis să secerați ceea ce nu ați muncit. Alții au muncit, iar tu ai intrat în munca lor.”

39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El, din pricina cuvântului femeii care mărturisea: “El mi-a spus tot ce am făcut.” 40 Când au venit la el, samaritenii l-au rugat să rămână cu ei. El a rămas acolo două zile. 41 Mulți alții au crezut datorită cuvântului lui. 42 Ei i-au spus femeii: “Acum credem, nu din cauza vorbelor tale, ci pentru că am auzit cu ochii noștri și știm că acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.”

43 După cele două zile, a ieșit de acolo și s-a dus în Galileea. 44 Căci Isus însuși a mărturisit că un profet nu are onoare în țara sa. 45 Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit, după ce au văzut tot ce făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci și ei mergeau la sărbătoare. 46 Isus a venit deci din nou la Cana Galileii, unde a transformat apa în vin. Era un nobil al cărui fiu era bolnav la Capernaum. 47 Când a auzit că Isus a ieșit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să se coboare și să-i vindece fiul, căci era la un pas de moarte. 48 Isus i-a zis: “Dacă nu vei vedea semne și minuni, nu vei crede nicidecum”.

49 Și nobilul i-a zis: “Domnule, coboară-te, până nu moare copilul meu.”

50 Isus i-a zis: “Du-te și mergi. Fiul tău trăiește”. Omul a crezut cuvântul pe care i-l spusese Isus și a plecat. 51 Pe când cobora, l-au întâlnit slujitorii lui și i-au raportat: “Fiul tău trăiește!” 52 Și i-a întrebat pe ei la ce oră a început să se facă bine. Ei i-au spus deci: “Ieri, în ceasul al șaptelea,‡ 1:00 p.m. febra l-a lăsat.” 53 Astfel, tatăl a știut că a fost în ceasul acela în care Isus i-a spus: “Fiul tău trăiește.” El a crezut, ca și toată casa lui. 54 Acesta este iarăși al doilea semn pe care l-a făcut Isus, după ce a ieșit din Iudeea în Galileea.